EMINESCUL VREMII NOASTRE

Imaginea lui Eminescu este mereu alta în fiecare vreme ce curge de la plecarea lui din lume, aşa precum un peisaj din natură, frumos, cu armonii complexe şi superbe, capătă mereu altă expresivitate în fiecare anotimp, dar şi la fiecare trecere a lunii sau vîntului peste conturul sau. Una este o vale de vis sub scînteierea soarelui pe rotonda unui cer neştirbit de albastru şi alta este sfîşierea copacilor aceleiaşi văi sub biciuirea cenuşie a crivăţului nemilos. Aşa îmi pare a fi şi raportul lui Eminescu cu lumea ce se schimbă mereu şi care-l schimbă cumva şi pe el în transformarea ei. Altădată, pe la mijlocul secolului trecut, el devenise un mit al geniului nefericit ce tălăzuia lacrimile miilor de admiratori pentru>>>>>

Comments are closed.

%d bloggers like this: