O “VESTALA A LUI EMINESCU”

Lucia Olaru Nenati are în placheta sa Cea mai tînără Ecaterină sentimentul tradiţiei, ca urmaşă a unor domni străbuni din Ţara de Sus şi a unor muntence descinse din baladă (…) Ecaterina e un fel de Rodică, mai puţin idilică, mai curînd din stirpea Vitoriei Lipan. De reţinut Rochiile evocate coloristic (…) Poetă deocamdată eclectică, nefixată asupra orizontului său liric, Lucia Olaru Nenati experimentează mai multe maniere.

Lucia Olaru Nenati revine cu un volum normal de debut în 1977, Drumuri. Volumul se deschide cu un prolog, Goana cea mare, motivînd aventura lirică a unui eu pribeag-negurat, care care şi-a pierdut ca Peter Schlemihl, umbra. Metafora drumului e reluată de mai multe ori. E o dată punte între “ziuă şi visare”, altădată prelungire de suflet înspre ţară, avînt niciodată odihnit spre lume, în fine, tribut plătit morţii (De toamnă). Poeta practică o poezie cerebrală izbutită atunci cînd se referă la dificultatea de-a scrie la rece (Birou).(…) Poeta suferă de osînda unicatului, de neputinţa de a se disemina în alte întrupări, de a nu putea fi în mai multe locuri deodată”.
AL. PIRU

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
>>> Poeme de Lucia Olaru Nenati >> aici >>

Comments are closed.

%d bloggers like this: