UNUL DINTRE „OAMENII ENERGIILOR LUMINATE”: PREOTUL TOMA CHIRICUŢĂ

Precum am încercat să relevăm până la acest punct al cărţii noastre, seria publicistică formată de cele două reviste apărute una în continuarea celeilalte, Junimea Modovei de Nord şi Revista Moldovei, ambele succedând momentul astral naţional al Marii Uniri din 1918 şi încercând a-l consolida prin conţinutul culturii, şi-a putut atinge în bună măsură dezideratele, doar datorită concentrării, în Botoşanii acelui timp, a unei grupări de oameni deosebiţi, generoşi, ziditori întru adevăr şi lumină, sau aşa cum i-a numit, nec plus ultra, unul dintre ei, C. Iordăchescu,: “oameni ai energiilor luminate”. Alături de cei doi mentori ai revistei botoşănene, cel numit mai sus şi Tiberiu Crudu, se cuvine a zăbovi preţ de câteva pagini şi asupra personalităţii celui ce le-a stat alături ca un simil întru energie luminată şi răspândirera adevărului, preotul Toma Chiricuţă, şi el redactor activ al Revistei Moldovei, care, aşa cum am relevat la timpul potrivit, a şi întărit prin articolul său Porunca vremii, programul directivă al Revistei Moldovei, făcând, prin argumentele sale de-o limpezime deosebită, cât se putea de clare ideile în slujba cărora se înjugau ei cu bucurie şi către care chemau şi pe cei cărora li se adresau. Citind paginile scrise atunci lectorul de azi trăieşte, ca şi cel de odinioară desigur, clipe de adevărată delectare produsă de cultura deosebită, stilul fluent şi personal, capacitatea de persuadare a scrisului său, străbătut permanent de o rază sesizabilă de adevăr, bine şi frumos, în acea proporţie antică în care s-au alăturat acestea cînd au format acea categorie emblematică a Kalokogathiei. Paginile citite azi, după atâtea zeci de ani de când au fost scrise, păstrează o savoare deosebită, un farmec aparte, ce vine, credem, din calitatea lor de cuvinte vorbite mai întâi, şi abia apoi scrise, sau oricum, chiar cele care au fost destinate de la început scrisului, au fost rostite aprioric în cugetul preotului obişnuit să cuvânteze oamenilor, iar scrisul păstrează aroma indicibilă a unei oralităţi calde, persuadanate în cel mai înalt grad, care par a se auzi, construite parcă după metrica marilor oratori de odinioară ce făceau faima antichităţii, de talia unui Cicero al secolului XX. De altfel, editorii cărţii sale de predici apărute, sub egida Fundaţiei Anastasia, intitulată Anul în predici, îşi justifică chiar demersul editorial prin aceste argumente:>>>>>

Comments are closed.

%d bloggers like this: